Televiziunea de rating versus televiziunea de patron

tv7Un post de televiziune de la noi obișnuiește la începutul fiecărei săptămâni să se laude cu știrea care s-a bucurat, săptămâna trecută, de cea mai mare audiență. De obicei, este vorba despre știri cu crime și situații îngrozitoare: violuri, bătăi, asasinate. A spune că o crimă îngrozitoare a marcat un record de audiență este ca și cum a-i reabilita acea crimă, a-i asocia-o succesului, spune un cunoscut ziarist din Chişinău pe facebook. Îi dau cumva dreptate, dar am o precizare de făcut, una care o să vă şocheze.

Dacă televiziunile de la Chişinău ar da ştiri cu crime, cu situaţii îngrozitoare, cu violuri, bătăi şi asasinate, cu divorţuri sau alte scandaluri mondene şi mai puţine ştiri despre viaţa politică a ţării, ar fi un semn că piaţa audiovizualului moldovenesc este din ce în ce mai… sănătoasă din punct de vedere economic. Mai jos o să vă explic şi de ce.

S-o luăm cu începutul. Din ce bani trăieşte o televiziune care nu este abonată la fondurile bugetului de stat, o televiziune comercială? Din publicitate. De regulă, o companie vrea ca produsele sale să fie cât se poate de vizibile. Aşa că vine la cele mai importante televiziuni şi cumpără timp de antenă în calupurile publicitare. Numai că în ecuaţie intervine ratingul. Căci la un minut de publicitate se pot uita 800 de oameni, dar se pot uita şi 8 milioane. În consecinţă, ratingul face diferenţa când se discută preţul celebrului minut de reclamă.

Pe o piaţă mediatică sănătoasă, cine are rating are şi bani. Altfel zis, dacă nu-i faci pe oameni să se uite la tine dai faliment. Din păcate, un violonist pe stradă va aduna mai puţini gură-cască decât o chelfăneală între două cumetre. Aşa este şi în media: scandalul, urâtul, răutatea, crima atrage telespectatori. Culmea, chiar şi pe cei educaţi, pe cei cu masterate, doctorate. Să nu credeţi că doar talpa se uită la mortăciunile de la televizor.

În minte îmi vine un caz povestit de un jurnalist de eveniment. Îmi spunea că era într-o dimineaţă la Băneasa, un cartier din Bucureşti. Filma un accident. Şoferul unui Logan a adormit la volan, a lovit un cap de pod, iar în urma impactului a rămas fără cap. Respectivul jurnalist văzuse multe la viaţa lui, dar avuse o săptămână grea şi accidentul acela părea a fi picătura ce-i umpluse paharul. Era sictirit de ce avea în faţa ochilor. La doi paşi de el, însă, a oprit o mămăiţă cu nepoţelul de mână. Ambii foarte curioşi să vadă decapitatul, alias şoferul fără cap. Jurnalistul cu pricina s-a aprins: “femeie, eu sunt la muncă, sunt obligat să mă uit la ororile acestea. Nu o fac cu plăcere, crede-mă! Matale, de ce ţii neapărat să le vezi?

Mai stai şi cu nepoţelul să-i dai exemplu…” Era plin de spume. Ce vreau să spun? Înainte de a acuza televizorul de atrocităţi, mai uitaţi-vă în jur. Cu siguranţă veţi observa mămăiţe, care se holbează la tot felul de decapitaţi cu plăcere sadică. Nu vreau să iau apărarea nimănui. Am scris acest articol nu pentru a apăra televiziunea şi a învinui prostimea. Nu. Discuţia despre cine este de vina pentru ce se dă la televizor, jurnalistul sau telespectatorul avid de senzaţii tari, este ca o dezbatere despre ce a fost mai întâi, oul sau găina. Eu abordez aici problema strict din punct de vedere economic.

Deci, faptul că televiziunile aleargă după rating este un semn că îşi trag fondurile din publicitate. Asta înseamnă că nu sunt sponsorizate de persoane obscure. Dacă vedeţi o televiziune care prezintă știri cu crime și situații îngrozitoare: violuri, bătăi, asasinate, gândiţi-vă că aceasta nu vrea decât să vă ţină în faţa ecranelor, nicidecum să vă manipuleze ca să votaţi pe cutare sau cutare candidat. O televiziune din Chişinău a făcut recent câteva reportaje despre Georgeta Voinovan, presupusă amantă a unui om de afaceri. O chestie mondenă pe care celelalte televiziuni au tratat-o cu multă indiferenţă. De ce?

Pentru că nu sunt interesate deloc de rating. Pe de altă parte, noi mâncăm politică pe pâine şi… luăm bani de la patron. Ne privim în oglindă şi ne credem jurnalişti serioşi, nu glumă. Noi arătăm cu degetul spre cei care chiar muncesc, fac rating şi nu-l aşteaptă pe patron să semneze fluturaşul de salariu. Noi ne considerăm Albe ca Zăpezi, dar preferăm să trecem sub tăcere ce se întâmplă când patronul dă ordin de atac împotriva unui alt politician!

De fapt, să vă întreb pe voi: cum credeţi, ce este mai periculos? Un post de televiziune care este axat pe rating sau un post de televiziune din buzunarul unui patron obscur? O precizare, la Chişinău avem prea multe televiziuni de patron şi doar una sau două care se hrănesc exclusiv din ratingul pe care îl produc.

Vitalie Cojocari

Share
2.515 Vizualizari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *