Jurnalistele, dress code-ul și fustele de 30 cm de la Parlament

Izolarea jurnaliștilor de la Parlament a starnit un adevarat val de reacții mediatice, printre care s-au regăsit și câteva teme legate de vestimentație și etica profesională. Oricât de ridicol nu ar părea subiectul lansat de către deputata Maria Ciobanu, care s-a declarat deranjată de lungimea fustelor din legislativ, trebuie să recunoaștem că dumneaei este pertinentă în abordarea acestuia.

24392-13928-38647-46 Majoritatea reporterițelor “pe politic” au o imagine dubioasă atunci când își exercită funcția în Parlament. O fi mai mulți factori – sunt tinere, au picioare lungi și vor să le etaleze, poate vor să cucerească vreo inimă de deputat , poate compensează lipsa de profesionalism cu sex appeal de Bulboaca sau poate, pur și simplu, sunt ignorante și nu realizează că felul în care arăți și cum te prezinți îți oferă valoare profesională. O să ziceți că vestimentația este o chestie superficială, nesemnificativă, de aparență și până la urmă contează omul. Teoria aceasta nu este tocmai valabilă și în mediul profesional. Acolo imaginea creează credibilitate alături de alți factori. Când încerci să “te vinzi” ca un produs scump, inaccesibil, favorabil pentru o majorare de salariu sau o promovare în post, trebuie să respecți profesionalistul din tine, ca să fii respectat de superiori sau interlocutori.

Ești lipsită de respect pentru profesia ta de jurnalist, nu ai cultură generală elementară iar acest lucru este vizibil în fiecare paietuță, în fiecare cm de stofă lipsă și în fiecare gram de machiaj sidefat pe care-l etalezi cu atâta mândrie în fața colegelor, poate moare vreo una de oftică.

Cu cât tupeu aceste femei se cred formatori de opinii și valori moraliste când intind microfonul cu o întrebare provocatoare către un politician purtând o fustă care abia acoperă fesele sau blugi și teniși? Cu cât tupeu instituțiile media se vor a fi respectate de politicieni cînd nu se respectă pe ele înșile, identificîndu-se cu astfel de colaboratori? Or, managerul X sau Y ar putea să-i sugereze discret reporteriței X sau Y unele chestii de bun simț, dar, cel mai probabil nu are timp. O fi ocupat cu vreo rochie de 54 mii de lei sau cu vreun bunel de-a lui Plahotniuc.

Bottom line, Parlamentul, ca și Guvernul, ca și Primăria sunt înalte instituții de stat, unde dress code-ul nu trebuie lipit obligatoriu pe ușă ca să fie respectat. În engleză se numește common sense. Iar dacă acesta nu există, soluția ideală ar fi impunerea unui dress code foarte explicit, oferit jurnalistelor într-o mică broșură drăguță și interzicerea accesului în Parlament pentru cei ce nu-l respectă.

Iată cum sună, în linii generale, dress code-ul meu de la serviciu – un magazin de luxury goods: umerii acoperiți, decolteul discret, lungimea fustei trebuie să depășească cu o palmă lungimea mâinilor, no denim, nu sport attire.

Poate un politician mitocan nu și-ar mai permite să-ți spună “**ibala”, dacă nu ai purta fuste scurte din denim și bocanci și te-ai impune în fața acestuia cu o imagine respectabilă, nu te-ai gândit?

nonamefashion.eu

 

Share
766 Vizualizari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *