IKEA începe să aibă probleme majore

Când IKEA a intrat pe piaţa din SUA, într-un mod grandios, în anii `90, directorii companiei au rămas uimiţi de numărul mare de vaze pe care îl vindeau. În timp şi-au dat seama că americanii cumpărau vazele nu pentru flori, ci ca să bea din ele: paharele de sticlă, în stil european, pe care IKEA le comercializa erau prea mici pentru gustul americanilor.ikea_05_768d165e3c (1)

Aceşti paşi culturali greşiţi – alături de alţii, cum ar fi saltelele care erau prea tari şi măsurate în centimetri, nu king sau queen size – au fost rapid corectaţi. Dar tensiunea dintre inima suedeză a celui mai mare retailer de mobilă din lume şi avanposturile sale îndepărtate încă există.

Cea mai recentă demonstraţia a venit săptămâna trecută, când procurorii francezi au pus compania şi pe cei doi directori din Franţa sub investigaţie formală pentru acuzaţii de spionaj.

 

Probele se bazează pe acuzaţii cum că managerii IKEA din Franţa obţineau ilegal evidenţele poliţiei asupra angajaţilor companiei, pentru a-i verifica dacă au avut un trecut dubios. Potrivit unor surse familiare cu ancheta, investigaţia este mai puţin preocupată de un alt presupus unghi de spionaj descoperit: acela că IKEA ar fi folosit detectivi particulari pentru a verifica clienţii nemulţumiţi.

Reprezentanţii IKEA spun că vor să afle şi ei exact ce a mers prost şi să repare greşelile comise. Dar investigaţia – şi o serie de alte controverse care îl implică pe gigantul suedez – scot în evidenţă provocările IKEA, într-o perioadă în care şi-a propus dublarea veniturilor până în 2020, la 50 mld. euro, prin extinderea rapidă în noi ţări precum India sau Egipt.

Fondată într-un mic orăşel numit Älmhult, într-o regiune cunoscută sub numele de centura biblică a Suediei, IKEA a păstrat o cultură puternic înrădăcinată în acest trecut economic şi moral. Co-lucrătorii, cum îşi numeşte IKEA personalul, sunt recrutaţi în mare măsură în funcţie de valorile şi credinţele pe care aceştia le împărtăşesc, mai degrabă decât pe baza aptitudinilor şi a experienţei.

Vizitatorii care trec prin Älmhult sunt uneori enervaţi de ceea ce fostul director executiv al IKEA, Johan Stenebo, descrie ca fiind o atmosferă de cult: hotelul IKEA din oraş are două cărţi pe noptieră, Biblia şi catalogul IKEA.

Tratatul care stă la baza IKEA este în multe feluri manifestul din 1976 scris de fondatorul său Ingvar Kamprad, „Testamentul unui furnizor de mobilă“. Acesta conţine lozinci precum: „soluţiile scumpe pentru orice fel de probleme sunt, de obicei, opera mediocrităţii“ şi „numai când dormim nu facem greşeli“.

Cultura a contribuit cu certitudine la transformarea IKEA într-unul dintre cei mai de succes retaileri mondiali, evitând unele probleme grave cu care companii precum Walmart, Carrefour şi Tesco, s-au confruntat în eforturile lor de a se extinde pe plan internaţional.

Dar atât directorii actuali, cât şi cei din trecut, se întreabă dacă grupul suedez
va fi capabil să menţină cultura intactă pe măsură ce se extinde în tot mai multe ţări şi îşi creşte puternic numărul de magazine.

IKEA nu a avut probleme numai în Franţa, în ultima perioadă. În Rusia a concediat doi directori executivi în 2010 pentru că tolerau mita. Mai recent, compania s-a confruntat cu critici serioase din cauză că a eliminat toate femeile din catalogul dedicat pieţei din Arabia Saudită şi a eliminat un articol despre un
cuplu de lesbiene din revista sa din Rusia.

Directorii executivi ai IKEA recunosc că adaptarea culturii companiei la normele naţionale este o provocare uriaşă. Controverse, precum cea din Franţa, oferă nişte lecţii foarte bune, sunt de părere aceştia.

Capital.ro

Share
1.657 Vizualizari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *