Cacealmalele lui Vladimir Voronin de la Dodon la Filat

filat23Dacă pentru oficialii de la NATO, Dmitri Rogozin era un comic retras la timp, de Vladimir Putin, la Moscova, în dreapta sa, pentru europenii dintre Prut şi Nistru, Vladimir Voronin este un personaj politic cu capacităţi similare. Fiind as în cacealmale politice. Locale. Şi retras, la timp, în septembrie 2009, din fotoliul prezidenţial.

Aşa cum am promis, continui să reamintesc unor politicieni de peste Prut – acum lui Vladimir Voronin – că ei nu sunt părinţii fondatori ai unei noi ţări, numită Republica Moldova.   Ci doar administratori, temporari, a circa 2.100.000 de europeni, alţi 1.000.000 fiind plecaţi în Occident, 500.000 în Rusia şi 400.000 sub ocupaţie străină, în Transnistria.

De ce am optat pentru Voronin, amânând ulterior pe Vlad Filat şi Marian Lupu? Pentru  o declaraţie aiuritoare, făcută calculat, în emisiunea “Politica”, de la TV7, dar care indica şi un disconfort personal, acela de a nu mai fi băgat în seamă, la  Bucureşti: „Eu ştiu despre apelurile telefonice zilnice făcute de Băsescu. Pe parcursul întregii săptămâni, el a telefonat conducerea ţării. El sună inclusiv şi seara, fiind în stare de ebrietate”.

În ce stare este, de regulă, comunistul numărul 1, de peste Prut?

Cu trei ani în urmă, un portal de ştiri din Chişinău prelua dialogul de mai jos, care a atras ca un magnet cititorii, timp de o oră, apoi website-ul respectiv a fost blogat până dimineaţa:

******************************

Noapte de noiembrie, la Chişinău. Igor Dodon este chemat la Vladimir Voronin:

– Dragul meu Igor, calvarul s-a terminat. Am învins! Iată de ce nu avem timp de pierdut. Motiv pentru care am decis. Tu vei fi noul premier!

– Mă uluiţi!

– E pe merit. E pe merit. Pe meritul tău. Om tânăr. Familist. Cu frica lui Dumnezeu. Lumea de la noi te ştie. De la televizor. De când ai fost lângă mine. Şi cu mine. Cumpătat. Vertical. Deschis spre lumea nouă. Opţiunea mea va fi bine primită la Moscova.

– Vă mulţumesc pentru încredere. Dar nu avem majoritatea!

– O să o avem. Da. O vom avea.

– Cu cine?

– Cu acela care va veni mai repede la mine şi va accepta o ofertă pe care nu o poate refuza.

– Preşedintele Parlamentului?!

– Igor, eşti un om isteţ. Eşti isteţ. Dar asta o iau ca pe o glumă. Tătucu’ Parlamentului voi fi eu. Că doar aşa voi superviza toate legile noi, propuse de tine, ca să ne aliniem mai repede la exigenţele Comunităţii Statelor Independente. Acolo suntem şi vom rămâne. Sper că asta ţi-e clar…

– Şi preşedintele republicii?

– Va rămâne o funcţie reprezentativă. Medalii, poze, vizite, nimic concret. Tu vei fi vioara întâi. Ca şef al Executivului nostru. Dacă Marian Lupu face frumos, adică ia notiţe ca pe vremuri şi îmi ascultă sugestiile, atunci al lui este postul. Dacă Vlad Filat, cu binecuvântarea omologului rus va veni la mine, majoritatea noastră va fi mai solidă, iar el încântat că va fi astfel ales preşedintele statului moldovenesc. Chiar aşa. Să nu uiţi sintagma asta! Noi nu suntem al doilea stat românesc. Clar?

– Nu mi-e clară componenţa guvernului…

– Noi vom prelua funcţiile cheie. Şefia guvernului. Armata. Internele. Serviciile secrete. Cine ni se alătură, în funcţie de cum se comportă, mai vedem ce le oferim.

– Şi atunci unde-i contribuţia mea?

– Care contribuţie? Ce contribuţie? De unde şi până unde?

– Păi nu aţi decis să fiu premier?

– Da. Eu ascult. Eu ascult. Eu ascult. Şi ce-i cu asta?

– Am şi eu o variantă de organigramă guvernamentală. Şi mă gândesc la nişte oameni, experţi potriviţi pentru ministere cu greutate.

– Poţi să o ai. Să o ai, de ce nu? Dar, deocamdată faci cum zic eu. A cui este victoria?

– A noastră.

– Vorba vine. Vine vorba. A mea! Crezi că mi-a fost uşor să văd cum ista…interimarul arăta moldovenilor simpli ce penumbre a găsit el prin prăvălia mea?

– Bun. Dar… acum va fi în opoziţie…

– O să mai vedem. Mai vedem. Că nu am câştigat alegerile, ca să consolidăm democraţia!

– Dar, ce, Doamne iartă-mă?

– Autocraţia!

– Autocraţia cui?

– Poftim întrebare! Ista…

– A mea? Nici nu mă gândesc la aşa ceva…

– A mea! Şi mă gândesc din 2009 la aceasta!

– Vladimir Nicolaievici, nu ar fi mai bine să ne bucurăm acum, decât să ne supărăm pe ce a fost?

– Igor Dodon, când erai prim-viceprim-ministru şi ministru al economiei şi comerţului în guvernul condus de Zinaida Greceanîi parcă erai mai supus. Mai supus, nu?

– Şi cu Uniunea Europeană ce facem?

– Ce fac şi americanii!

-…!?

– Le vorbim frumos, îi gâdilăm şi ne vedem de ale noastre…

– Şi cu opoziţia?

– Urechean se va pensiona. Pe Ghimpu îl trimitem la Bruxelles, la reciprocitate, că aşa a făcut şi el cu mine.

– Şi tinerii?

– Occidentul este primitor cu ei.

– Şi România?

– Îi faci o vizită omologului de la Bucureşti, vezi cum ascultă el de tătucul lor şi faci la fel, la întoarcere.

– Şi…

– Gata, cu politica! În cinstea Victoriei să ciocnim o votcă!

– Vladimir Nicolaievici, aş prefera o şampanie, doar o să vină şi presa.

– Şampania rămâne după instalarea ta ca premier. Ca premier, da?

… …m-am trezit brusc. Totul a fost un vis. Un vis? Sau un coşmar?

*****************************

NOTA BENE: A fost o cacealma.

Voronin nu şi-a instalat premierul dorit. Iar Igor Dodon, ulterior, l-a părăsit.

Dar dialogul are valabilitate şi azi. Numai că în locul lui Dodon, după cum ştiţi, este alt mare amator al fotoliului de premier.

Dialogul nu a fost înregistrat de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

Ci doar imaginat de autorul acestor rânduri, pe baza convingerilor şi ticurilor verbale ale asului în cacealmale politice, Vladimir Voronin.

Căruia i se pregăteşte o cacealma de zile mari…

Share
2.800 Vizualizari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *